Sa ne imaginam ca avem un prieten virtual.Cu care din cand in cand schimbam replici pe blogul unuia sau celuilalt.Si care inexplicabil, ne-a devenit drag, desi nici macar nu stim cum arata. Cum ar trebui sa reactionam cand ne dam seama ca, cel mai probabil, fara acordul lui, unul din posturi i-a fost publicat intr-o fituica mioritica?
Simt ca ma enervez…Rau!
Isis e femeie. Acest lucru este fara tagada.Stie treaba asta de cand era mica si mama o imbraca in tot felul de rochite pe care le murdarea cum stia ea mai bine. In legatura cu faptul ca e femeie, cu ceva timp in urma Isis a descoperit ca-i plac mondenitatile, cosmeticele, bijuteriile si alte chestii femeiesti. Pe langa faptul ca la unele intruniri mondene ia parte, Isis savureaza zilnic presa mondena.Toata presa mondena.Asa se face ca astazi, intr-o fituica autohtona (pentru ca Isis e constienta ca astfel de publicatii nu se pot numi ziare), intr-o rubrica dedicata blogurilor, Isis a descoperit stilul scriitoricesc al bunului ei prieten Rufio. Initial s-a bucurat pentru el.Se gandea ca Rufio va fi incantat. Apoi si-a dat subit seama ca Rufio nu cauta neaparat celebritate si ca Rufio scrie pentru un grup restrans de oameni care poseda simtul umorului.Adica un segment al populatiei destul de restrans!
Se pune intrebarea, si cand vei citi aceste randuri, te rog sa ma lamuresti: ti-ai dat acordul pentru a-ti fi publicat textul? Ca astia de la fituica se pare ca n-au auzit de notiunea de „drepturi de autor”!
Isis 