Isis

iulie 20, 2007

Weekend

Filed under: Amintiri — by Isis @ 2:10 pm

Sa-mi aprind o tigara. A cata o fi pe ziua de astazi? Mmm…greu de spus sau numarat. In fond n-are nicio importanta.

Caldura asta ma innebuneste. Simt ca ma sufoc dar probabil toata lumea simte la fel asa ca n-o sa mai bat apa in piua. Ba da.Cu o curiozitate:

Daca eu intru sub dus (si stau o ora sub apa calduta) cum se face ca in fix zece minute de cand am iesit de sub dus mi-e groaznic de cald, din nou? Treaba asta cu incalzirea globala  e foarte serioasa.O sa ajungem sa ne topim si nici macar nu realizam asta. Decat pret de cateva minute pe zi. Ca mine acum.

Vine weekendul si se presupune ca maine si poimaine voi fi plecata la munte.Asta daca nu cumva se razgandeste „angajamentul”. Un hotel dragut, linistit, ferit de ochii lumii….Cel putin asa spera el.

O intamplare amuzanta : intr-un alt weekend, acum ceva timp eram cu un tip intr-o statiune de pe Valea Prahovei. Ne cazasem la o pensiune discreta si la fel de ferita de ochii lumii, cum spera el. Ne intorceam din oras, de la o scurta plimbare matinala si el a ramas pret de cateva secunde la masina in timp ce eu m-am indreptat spre intrarea cladirii. N-am apucat sa intru caci am auzit o voce cristalina si vesela:

„Domnu’ Xulescuuuuuuuu!Aici, la balcon!”

Omul s-a uitat siderat la balconul in cauza si a ingalbenit. Vocea cristalina era a unei cunostinte dupa cum aveam sa aflu mai tarziu.Partea proasta e ca aceeasi cunostinta o stia la fel de bine si pe doamna Xulescu: „Unde-i doamna? E in camera?Poate ne intalnim la un pahar de vorba!” Partenerul meu de weekend era terminat. Nu mai stia pe unde sa scoata camasa. Amutise si efectiv nu reusea sa gaseasca o explicatie.

„Verisoara mea vine maine-am spus zambind. Sa-i transmit ceva?”

Femeia a fost surpinsa de faptul ca i-am dat replica.pentru ea intamplarea era un alt subiect de discutat la cafeaua de intoarcere acasa cu prietenele.

„Aaaa….sunteti verisoara….aaaaa….m-am gandit…aaaa…nu m-am gandit la nimic!”

L-am insfacat de brat si l-am tras dupa mine.Nu mai avea suflu si mergea din inertie. Cand am ajuns in camera am ras cu lacrimi.Eu, ca lui nu prea i-a mai ars!

Blog la WordPress.com.