E chiar bine

Uneori cand oamenii de langa noi ne insala asteptarile ne prabusim.Ne prabusim intr-un amalgam de nelinisti, de trairi contradictorii, de disperare…

Ne lasam ingropati de buna voie in minciuni chiar daca undeva in sufletul nostru stim foarte bine adevarul.Cu toate astea continuam sa ne lasam mintiti si amagiti..si dezamagiti iar si iar si iar.Pana la urma invatam sa traim cu dezamagirea si ea devine parte din noi. Ne mai atrag atentia de la problemele noastre nori ucigasi revarsati in atmosfera sau zambetele celor din jur. Nu reusim sa ne obisnuim cu ideea ca indiferent cat am incerca sa fim de buni asteptarile celor de langa noi sunt mereu si mereu mai mari.

Ce a facut Isis in ultimele zile?

• a plans
• s-a jucat cu Lulu
• a refuzat categoric sa ma scrie, intr-un fel pentru ca nu-si gasea cuvintele.
• a plans
• a plans
• a traversat stari existentiale care mai de care mai ciudate si mai ciufute
• a lovit masina
• s-a injurat ca la usa cortului cu prostul care i-a lovit masina in parcare
• a plans

Si intr-o zi s-a intors in cuibusorul ei.(a se citi „blogusorul” ei).Si a gasit aici oameni care o asteptau.Si dupa multe zile a zambit.Si a decis sa scrie pentru a comunica oamenilor dragi din tara ei virtuala ca traieste, e bine, sanatoasa (fizic ca psihic n-ar baga mana in foc) si ca vrea sa-i imbratiseze pentru ca s-au gandit macar un picut la ea.

Pur si simplu a fost chiar bine sa va regasesc!