Isis

Mai 8, 2007

Mandrie si prejudecata

Filed under: Trairi aparte — by Isis @ 11:55 am

Sinceritatea naste monstrii sau ii elibereaza pe cei deja existenti!

Discutand cu un nou prieten am avut o senzatie de deja-vu. N-am putut sa nu ma gandesc ca ma judeca pentru viata pe care o duc. Dintr-o data farmecul si frumusetea conversatiei s-au stins. Pentru ca mi-a ramas intiparita in minte intrebarea „de ce nu te opresti?” Am ramas cateva clipe impietrita. Nu am mai fost capabila sa rationez si nici sa-mi dau seama ce incerca bietul om sa-mi explice.

De ce nu ma opresc? Pentru ca ,asa cum am mai spus in alte ocazii, motivatia pe care o am ma impiedica sa fac asta. De fapt ar trebui sa aleg o slujba stabila, intr-o multinationala, pe bani bunicei? N-ar fi tot prostitutie? Sau asta nu se numeste asa pentru ca societatea a hotarat ca ea se numeste teribil de pompos „cariera”? Si de ar avea „societatea „dreptul sa hotarasca in numele meu? Si daca, prin absurd, l-ar avea, de unde stie societatea asta cam ce e bun pentru mine si care sunt limitele pe care ar trebui sa le respect?

Cati dintre voi, cei ce cititi aceste randuri, v-ati grabit, cel putin la inceput, sa ma judecati?

De ce ar putea fi cineva capabil sa-si dea seama care este traiectoria cea mai buna pentru viata mea, cand eu insami nu sunt capabila sa o gasesc?

Eu am supus-o si o repet: sunt o straina si pentru mine, o necunoscuta si o fiinta a contradictiilor. Astazi vreau ceva, maine, subit, altceva. Poate pentru ca sunt pur si simplu FEMEIE! Si daca eu am hotarat ca astazi vreau sa fac asta o voi face.Poate pentru ca sunt pur si simplu INCAPATANATA!

N-am sa renunt la viata asta.Nu atata timp cat exista rationamentul care a creat-o.

Eu sunt eu, cu bune si cu rele. Inca ma mai vreti?

Ps. Dragul meu, asta nu inseamna ca m-au suparat intrebarile tale doar ca sinceritatea lor m-a izbit si mi-am dat seama ca strainul care citeste gandurile mele, poate gandi in felul asta. Ma gandeam ca sunt datoare cu o explicatie, macar in fata propriei mele constiinte.

2 comentarii »

  1. nu judec in termeni sociali, morali, religiosi sau maistiueu, ca nu-mi place sa fiu nici eu raportata la ei si, in problemele de viata, nimanui nu-i place sa fie raportat la generalitati sau nu ar trebui sa-i placa. viata personala nu e o datorie catre nimeni, in afara cazului in care esti parinte, si chiar si atunci, in anumite limite.

    singura problema e a ta fata de tine(nici un ton de judecata, ci unul perfect neutru). nimeni nu poate sa stie sau sa simta care e calea ta in afara de tine. daca te multumeste viata ta din prezent e ok, daca nu tre sa incepi sa cauti ce ai vrea cu adevarat sa faci si sa te indrepti spre.
    si daca te multumeste viata ta din prezent, tre sa te gandesti ce ti-ai dori pentru viitor, sa cauti si sa te indrepti spre.
    totul e sa ai curajul sa accepti fie ca situatia din prezent e buna pentru tine, in ciuda prejudecatilor altora, fie ca situatia nu te multumeste, si in cazul asta, sa ai curajul sa te gandesti cum s-o schimbi si sa treci la actiune.

    nu are rost sa te consumi pentru opiniile altora, ei oricum au multe in legatura cu o groaza de persoane, pe care fie le cunosc intrucatva, fie nu or sa le cunoasca vreodata. viata e scurta si in urma ei nu ramane mare lucru, iar pentru cel care moare nu se stie ce ramane. daca alegi ceva ce te nemultumeste numai de gura altora, sau faci ceva ce te nemultumeste din obisnuinta sau de gura altora, n-o sa-ti dea nimeni timpul inapoi. ratiunea in general amesteca lucrurile: plusuri si minusuri, prejudecati, stereotipuri, ce ar zice cine, ce e rau, ce e bine, confort personal, etc.
    singura cale prin care poti sa descoperi ce e pentru tine e intuitia, iar singura cale sa alegi ceva ce te face fericit e o doza de nebunie si increderea in vocea ta launtrica.

    Comentariu de tricha — Iunie 21, 2007 @ 12:49 am |Răspunde

  2. desi mai tarziu s-ar putea sa vezi altfel, daca acum drumul ales ti se pare cel mai potrivit pentru tine, n-are nimeni dreptul sa spuna altceva.. cel care tine la tine poate doar sa-si doreasca sa iesi la capat (ce-o fi aia?) cu bine si sa fii impacata, atunci ca si acum, cu tine insati..

    Comentariu de E-nigma — Iulie 29, 2007 @ 11:48 am |Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: