Isis

Mai 2, 2007

Se intampla din nou

Filed under: Intalniri — by Isis @ 1:31 pm

Mi-am aprins o tigara iar ceasca de cafea sta cuminte langa mine imbiindu-ma cu aroma ei unica.Trec printr-o perioada cel putin ciudata, in care sunt adancita atat de tare in gandurile mele ca abia mai sesizez ce se intampla in jurul meu.Biroul de la calculator e impanzit de foi scrise partial, de cosmetice aruncate alandala, de cd-uri pe care nici nu stiu ce am scris.Intr-un colt odihneste tablita grafica pe care mi-am cumparat-o dintr-un moft tehnologic, cu cateva luni in urma.Cred ca a fost o investitie proasta fiindca se pare ca nici macar calculatorul nu poate suplini lipsa de talent la desen de care dau dovada.Ma minunez cateodata de ce bazaconii rezulta din mana mea in materie de desen.Cineva imi povestea candva ca desenele, indiferent de talentul autorului reflecta starea de spirit si chiar anumite dorinte ascunse.Desigur, pentru a le interpreta trebuie sa fi un fin psiholog.Daca stau sa privesc ceea ce rezulta, eu as spune doar ca sunt urate si sfarsesc intotdeauna prin a le manzgalii cat se poate de plastic.

Imi place linistea si savurez de multe ori singuratatea.Sunt o fiinta sociabila dar simt uneori nevoia de izolare.Mi-ar placea sa pot pleca pentru cateva zile, doar cu Lulu, undeva unde nimeni nu ma cunoaste, doar pentru a-mi incarca bateriile.

Si mi-e tare dor de el…In ultimele doua zile am vorbit la telefon cu orele, pana bateriile de la micile minuni tehnologice au cedat.Si nu stiu inca ce simt sau ce vreau sau ce-mi doresc.Nu stiu daca-i bine sa-l vad si totusi am sa-l vad.Probabil peste cateva zile.Si o sa ne prefacem ca suntem doar prieteni, pentru ca ea va fi cu el.Si o sa ne prefacem ca ne leaga doar sentimente pure, de amicitie, in timp ce porii nostri vor emana dorinta.Si o sa ne aruncam priviri complice , atenti sa nu se observe.Si ma va lua probabil in brate , cu ocazia revederii, pentru ca stiu ca tanjeste dupa corpul meu.Si o sa continuam sa ne vedem , sa ne privim, sa ne atingem „intamplator”, toate in asteptarea ocaziei in care am putea fi doar noi doi.

Aseara ma intreba de ce atunci, demult, nu i-am cerut sa ramana.Am tacut pentru o clipa si apoi i-am raspuns: pentru ca nu-ti doreai sa ramai.Imi amintesc ca i-am deschis usa si primul lucru pe care mi l-a spus a fost: „Sa nu-mi ceri sa raman fiindca nu pot sa raman (desi cred ca daca ar fi vrut neaparat ar fi ramas!)”.I-am raspuns calma: „Nu-ti voi cere sa ramai.Nici nu ti-am cerut.Poti pleca oricand doresti si n-am sa spun nimic”.Si a plecat atunci.Si regreta acum.Si aseara mi-a reprosat ca nu l-am invitat la mine.Si l-am intrebat:” Daca te-as fi invitat ai fi putut sa vii?”.”Nu” a venit raspunsul ca o soapta.”Vezi, de aceea nici nu te-am invitat!”

***

Am senzatia de multe ori ca sunt incoerenta si ca ceea ce scriu inteleg doar eu.Poate ca asta imi si doresc, sa inteleg doar eu.Nici nu mai stiu…

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: