Isis

Februarie 19, 2007

Telefonul II

Filed under: Intalniri — by Isis @ 1:26 pm

Cand nu ma mai asteptam de nicio culoare, cand ma resemnasem si eram in sfarsit impacata cu mine si cu realitatea care ma inconjoara, cu existenta mea bulversanta si atacata de prejudecatile celor din jur, telefonul a inceput sa sune.Brusc, fara niciun avertisment, fara un semn prevestitor.Mi-ar fi placut sa am un semn…hmmm, daca ma gandesc bine chiar am avut.In ziua aia, am iesit val vartej pe usa apartamentului, decisa sa fac cateva cumparaturi deoarece simteam ca zidurile apartamentului ma sufoca. Usa de langa a mea s-a deschis si vecina, o femeie subtirica, o figura comuna de gospodina, a aparut in cadrul ei cu doua galeti pline cu apa.”V-am iesit cu plin!Vai, astazi va va merge excelent!”.
Am zambit de complezenta si mi-am continuat drumul fara nicio tragere de inima si gandindu-ma ca nici vorbele din batrani nu mai au farmecul de altadata, din simplul motiv ca nu se mai aplica realitatii sumbre in care traim.Deja primisem o veste proasta in ziua respectiva , asa ca vorbele vecinei mi s-au parut cu atat mai ilare si fara sens.
Coboram scarile si am auzit sunetul razbatand din geanta…timid , apoi din ce in ce mai tare, gratie dezvoltarii tehnologice de acum 100 de ani😛.Am privit nedumerita spre ecranul aparatului si desi cunosteam numarul, ezitam sa raspund.Mi-era teama ca ar putea fi altfel decat asteptasem.Si asteptasem atat de mult telefonul ala.Am raspuns.”Ce-o fi, o fi!”-mi-am spus.Si a fost ceea ce asteptasem.Vocea lui…calda, blanda…usor ironica.Vocea omului pentru care mi-as schimba viata!
M-a intrebat ce fac si daca vreau sa bem o cafea.Normal ca vroiam insa nu m-am grabit sa-i raspund.Intr-un final m-am decis si i-am spus ca ne vedem la o cafenea pe Lipscani.Am ajuns acolo dupa o jumatate de ora.Era asezat la o masa si privea pe fereastra, fixand probabil un punct aiurea.M-am asezat la masa.Cred ca primele minute nu ne-am spus nimic.Dupa care conversatia a fost aceea a unor vechi prieteni.Si m-am relaxat.Acum, stand sa judec totul la rece nu stiu ce intorsatura vor lua lucrurile.Sper doar sa fi fost o decizie inteleapta, aceea de a ma intalni cu el.Si mai sper ca secretul meu e destul de bine pazit, incat sa nu-l afle niciodata!

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: