Isis

Ianuarie 15, 2007

Regasirea

Filed under: Amintiri — by Isis @ 12:31 pm

A deschis ochii dupa zile intregi de cosmar si nopti la limita imposibilului.S-a desprins din bratele intunericului si a ales lumina.Am sperat in asta mai mult decat in orice.Nu vroiam sa accept, creierul meu refuza sa inteleaga termeni ca „moarte”, „coma”, „imposibil”.Si cand toata lumea se astepta mai putin, am vazut o fluturare usoara de gene, ca o parere.Fiind destul de obosita si veghindu-l ca o statuie, mi-am zis ca probabil este doar o impresie.Blestemam in gand dependenta de odihna si repaus a oamenilor,imi spuneam ca imaginatia imi joaca feste, probabil ca rezultat al dorintei mele de a-i vedea din nou flacara privirii arzand.M-am rugat zi si noapte, aproape habotnic.Este uimitor cum omul se intoarce spre Dumnezeu doar la nevoie.Imi spuneam ca a fost de ajuns viata copilului nostru, ca a fost de ajuns sacrificiul iubirii noastre si ca pierderea lui mi-ar ramane intiparita pe veci in suflet.Si Dumnezeu a tinut cu mine.Mai mult ca niciodata.Mai mult decat atunci, in seara de Craciun cand la doar 18 ani acceptam sa-mi unesc viata pentru vesnicie cu a lui.Mai mult decat atunci cand l-am anuntat ca va fi tata si cand bucuria i-a luminat instantaneu intreaga fiinta.Si mult, mult mai mult decat atunci cand o femeie fara suflet mi-a aruncat in fata cel mai crud adevar al vietii mele: era deja insurat!
Nu puteam sa pierd din nou!Nu era posibil ca loteria vietii sa ma scoata si de data asta din joc.Nu vroiam sa stiu decat ca e bine si ca va fi bine si in continuare.Nu vroiam sa-l ingrijesc sau sa-i fiu aproape cand se va trezi.Nu vroiam sa stiu decat ca a depasit criza cea mai profunda a vietii lui.
Si in momentul in care m-a privit, am stiut ca amandoi castigasem lupta cu moartea.Mi-a zambit pierdut, ca unei iluzii ,si a incercat sa atinga cu mana obrazul meu brazdat de lacrimile bucuriei.N-a reusit.Alimentatia, bazata doar pe substantele din perfuzii, n-a putut face acest lucru pentru el. A adormit (de data asta doar a adormit), purtand pe buze acelasi zambet dulce.Si am stiut instantaneu ca totul va fi bine, ca raul a trecut.Mi-am strans putinele lucruri din incapere si am parasit spitalul.Am rugat-o pe asistenta sa nege prezenta mea acolo, daca cumva ar intreba.Sunt hotarata sa nu ma mai uit inapoi.N-are rost.Acum e totul in regula…

***

Lulu sta cu burtica in sus pe covor.Misca labutele in somn, visand probabil ca alearga…O mangai cu duiosie pe capsor.Suntem doar noi doua.Il asteptam pe L sa vina si vom merge impreuna la plimbare.O gura de aer proaspat va face minuni…

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: