Isis

Decembrie 24, 2006

Ajunul Craciunului

Filed under: Intalniri — by Isis @ 12:02 pm

L m-a rugat sa-mi petrec Craciunul cu el.L-am refuzat politicos ca de fiecare data cand mi-a propus o sarbatoare in familie.N-as putea.Undeva, candva , ne-am putea intalni cu o persoana care sa ma recunoasca si care, dezvaluindu-mi activitatea sa-l puna intr-o lumina proasta in fata celor dragi.A insistat.Era vorba de petrecerea unei seri obisnuite in sanul familie lui, mama si tatal lui, fratele lui mai mic si prietena acestuia.Nu pot sa fac asta iar el nu pare sa inteleaga.

Pe mine Craciunul ma deprima.Tot ceea ce este legat de notiunea de familie ma deprima.Probabil gandul la ce nu voi putea avea niciodata imi trezeste astfel de trairi.Am impodobit bradul.L-am ahizitionat din Obor, pe vremea cand inca mai era ieftin.Chilipir curat,200 RON, dar e superb.L-am decorat in alb si rosu, probabil simtind nevoia de a stabili un echilibru, macar la acest nivel, in viata mea.In varful lui am pus steluta aurita pe care mi-au daruit-o parintii in vremuri de mult apuse, cand inca mai credeam in existenta Mosului.

Ascult colinde in format mp3 si ma gandesc la un Craciun de acum multi ani.Fericirea e o himera, incerc sa ma incurajez, nimeni nu o dobandeste pe deplin niciodata.Furnicarul de afara ma oboseste.Cele doua zile de Craciun si singuratatea lor imi vor aduce linistea dupa care tanjesc.

L mi-a spus ca ma iubeste.Ca intotdeauna.N-am raspuns nimic, am ramas in tacere ascultandu-i vocea calda.Poate intr-o alta lume, intr-un alt timp, noi doi am fi avut o sansa.Asa, imi doresc ca macar el sa aiba parte de o familie normala.De copii carora sa le vada bucuria luminandu-le chipurile atunci cand desfac darurile de Craciun.Eu am ales o alta viata.O viata in care sarbatoarea n-are loc.

Atmosfera sarbatorilor de iarna ma poarta fara voie in timpuri trecute, moarte de mult.Vad bradul,impodobit multicolor, zambetul lui jucaus, mana lui cu degetele lungi care tine o mica si delicata cutiuta invelita in catifea rosie.N-au fost prea multe cuvinte atunci, doar lacrimi de fericire si un timid „Da” spus la umbra unui brad impodobit.Atunci paream sa stiu ce este fericirea, lucru garantat si de cei 18 ani.Acum ea nu mai exista pentru mine.La fel ca sarbatoarea Craciunului!

1 comentariu »

  1. imi place felul in care te exprimi !!!

    Comentariu de colind — Decembrie 3, 2007 @ 4:49 pm |Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: