Anul asta la mare e prea cald…Nu iubesc soarele teribil. Prefer sa ma refugiez in bratele brizei si asta doar seara, pentru ca atunci se simte. Nici macar ideea impregnarii ultravioletelor pe piele nu ma incanta. Nu ca nu mi-ar sta bine bronzata ci pentru ca am pielea alba si sunt predispusa la “accidente solare”.
Va scriu de pe o plaja linistita. Nu, nu stau cu laptopul in brate ci cu un smartphone. E mai comod 
Si, da, nu sunt atehnica, imi plac lucrurile destepte in materie de tehnologie 
Cel putin ciudat pentru o femeie, veti gandi voi, reprezentantii sexului masculin! Ei bine, deloc! Veti observa in timp ca Isis e construita dintr-un amalgam de ciudatenii.
Langa mine, se bronzeaza un tip grizonat cu un lantisor gros si de prost gust, atarnat de gat. Probabil ca n-a intrat in apa pana acum de frica sa nu-l inece lantul )) . Cred ca a adormit. Altfel nu se explica sforaitul subtirel ca de motan castrat, care razbate pana la mine tulburandu-mi activitatea blog-ista.
Partenerul meu ma tot cheama in apa. Stie cat de mult imi place apa… Adevarul e ca as fi in stare sa stau in mare zi lumina. Doar ca eu iubesc marea atunci cand e agitata. Senzatia pe care mi-o produc valurile cand se izbesc cu putere de tarm este incomparabila cu orice altceva.
Daca marea ar fi fost un barbat cred ca l-as fi adorat.Dar ce spun eu? Cu siguranta i-as fi construit cu mainile goale un templu si m-as fi inchinat lui. E singurul lucru care reuseste sa ma domine, dincolo de gesturi sau de cuvinte.
Iubesc marea, ii iubesc forta, ii iubesc incrancenarea, ii iubesc apa…
Si iubesc furtunile de la marea noastra. Din pacate acum sunt pe malul unei mari prea linistite si lenese. De marea asta nu-mi place. Ii duc dorul celei negre.
Probabil intr-o viata anterioara am fost sirena. Mi-ar placea sa stiu ca am ajutat-o sa-si ia tributul de vieti omenesti doar cantand pe o stanca
Va las, prefer sa ma abandonez pentru cateva zeci de minute apei…
